- imanente
- imanente adj. 2 g. 1. Que não desaparece ou não se vai. 2. Permanente. 3. Inseparável do sujeito.
Dicionário da Língua Portuguesa . 2012.
imanente
Look at other dictionaries:
imanent — IMANÉNT, Ă, imanenţi, te, adj. 1. Care este propriu naturii obiectului, care acţionează din interiorul obiectului, condiţionat de esenţa obiectului; intrinsec. 2. (În concepţia idealistă despre lume) Care există şi acţionează prin sine însuşi,… … Dicționar Român
imanenţă — IMANÉNŢĂ, imanenţe, s.f. Însuşirea sau starea a ceea ce este imanent. – Din fr. immanence, lat. immanentia. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 imanénţă s. f., g. d. art. imanénţei; pl. imanénţe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
Animismo — Chamán urarina. El animismo (del latín anima, alma) es un concepto que engloba diversas creencias en las que tanto los objetos (útiles de uso cotidiano o bien aquellos reservados a ocasiones especiales) como cualquier elemento del mundo natural… … Wikipedia Español
imanént — adj. m., pl. imanénţi; f. sg. imanéntã, pl. imanénte … Romanian orthography
imanência — s. f. 1. Qualidade de imanente. = PERMANÊNCIA 2. [Filosofia] Existência da causa na própria causa. 3. método da imanência: método iniciado nos fins do século XIX que consiste em estabelecer a verdade religiosa pelas aspirações próprias da alma… … Dicionário da Língua Portuguesa
